Statea in fata mea,ma privea in ochi,isi plimba mana prin parul lui voluminos.
Stateam in fata lui,il priveam,ascultam muzica la mp3.Incercam sa nu ma uit in ochii lui,de ce?

A coborat cateva statii mai incolo,s-a oprit,s-a intors si mi-a zambit indelung.M-am ridicat din scaun am scos capul pe geam si i-am multumit.

De ce i-am multumit?
Ei bine pentru ca a zambit si in zilele de azi un zambet este ceva neobisnuit unei persoane de peste...27 de ani sa zicem?
A zambit!
Voi oamenii,aveti fete triste,sunteti suparati,grabiti,nervosi,sictiriti,ironizati orice chiar si atunci cand cineva e bine-dispus.Ei bine el a zambit,a acceptat zambetul meu si a disparut pe o straduta alaturata,lasandu-ma cu o stare de bine.

Oricine ai fi tu,tip cu par lung,negru si cu ochelari,geaca de blugi si zambet dragut,iti multumesc:)