Complicat.

Pentru ca uneori te pierzi,ma pierd si eu...

Asta inseamna ca depind de tine? La naiba.

Cat imi doream acum cativa ani sa nu ma schimb. Sa fiu idealista si visatoare, libertina si nepasatoare, sa nu depind de oameni si nici ei sa nu depinda de mine, sa-mi pastrez realismul si optimismul...
Dar multe nu se leaga... nu poti fi liber cand oamenii depind de tine, sau tu de ei; nu poti fi realist cand visezi, sau nu poti visa cand esti strans legat de realitate.Nu poate sa nu-ti pese,cand oamenii depind de tine, asa ca visele mele s-au spulberat intr-un oarecare punct.
Am ajuns chiar sa-mi pese prea mult.[ah si ce le place sa-mi dea in cap cu asta] Am ajuns ca persoanele din jurul meu sa depinda din ce in ce mai mult de mine si mai nou, sa depind si eu de ele. Am ajuns sa visez prea mult, sa sper, sa-mi gasesc refugiul in propria realitate...

Dar ce e gresit in visul meu? Imi pasa pentru ca pun suflet in orice,pentru ca sunt iubitoare si imbratisez orice feeling... Oamenii depind de mine pentru ca au incredere, pentru ca au nevoie de ajutor si pentru ca sunt deschisa, fata de oricine. Ce e rau in faptul ca depind de fericirea presoanelor din jurul meu?Da, mi-am creeat o dependenta de starea voastra de bine, va vreau pe voi fericiti ca sa pot si eu sa zambesc.Depind de ceea ce sunteti voi,da!
Da si visez! Doamne cat iubesc asta. Eu?Nu ar exista asa ceva fara vise.Sunt esentiale,sunt vitale sunt tot ceea ce am nevoie. Ele ma fac sa cred din ce in ce mai mult in mine, ma fac sa fiu mandra de ceea ce sunt, de faptul ca ma consider diferita si de orice altceva.

Realitate?Nu, de tine nu am nevoie. Tu spulberi vise, tu distrugi alte realitati, tu ruinezi vieti! Tu nu mori, dar nasti probleme, tu sti cand sa ataci si te aperi mult prea bine, tu poti doar sa creezi si sa ranesti, poti doar sa patezi si sa murdaresti , tu poti doar sa fi ceea ce esti. Pe cand el? Nu l-ai cunoscut, nu-l vei cunoaste!El se extinde, el ofera libertate, el zambeste, el creeaza si inveseleste, el nu moare niciodata si totusi renaste mereu, el nu ataca ci ofera, iar de ranit, raneste doar pesimistii ca tine. Un vis nu ar putea sa distruga realitati sau sa ruineze vieti cum faci tu. De ce nu poti fi ca el?

Sec. Intr-o zi va realiza si ea ca privirea inocenta nu ascunde nimic. Inocenta ei a disparut cu mult timp in urma, cand ochii erau inlacrimati si mainile ii tremurau de frica. Frica?A uitat si acel cuvant, l-a intalnit de prea multe ori. Lacrimi?Nu...prea multe,prea tarziu...
Simplu? Ar vrea sa cunoasca si ea acest cuvant, dar oare o va face? Il stie, l-a mai auzit, dar il ocoleste de fiecare data. Complicat. Ce dulce suna, ce descriere perfecta a vietii ei. Ar mai fi cuvinte ca acesta.. zambet, vis, fericire, liber. Parca nu se leaga.. complicat cu toate celelalte. Dar ea se crede magica.Haha... fraiera mai esti. Chiar crezi ca viata ta va fi "perfecta"? Doar pentru ca tu te complici si te implici in vietile altora uitand de a ta? Ce rezolvi? Zambetele lor,am inteles.
Dar tu? Da bravo, ma bucur ca tu esti mereu pe locul doi fata de prieteni. Da da da, stiu, nu-ti pasa ce cred oamenii despre tine, am mai auzit asta.
Dar merita sa te complici? Spune-mi! Ei iti intorc spatele la fiecare ocazie, ei te lasa balta cand tu nu vrei multumiri ci doar zambete si tu tot te zbati pentru ei?
Esti ciudata... Sa fi complicat de obicei e un lucru, evitat si tu il iei in brate si il ti strans.
Si iar nu te inteleg... oglinda proasta.



[Si da,am subliniat anumite chestii:).
si ca sa nu va luati iar de mine ca o dau in depresii, si imi pare rau ca iar am monologat mai sus holbandu-ma in oglinda.
Nimic nou, aici. Mi-am luat chitara Squier si sunt foarte mandra de ea. Si in rest. Mi-e dor, foarte foarte dor de mare.Si nu numai...
Dar va veni si vremea mea.]


Atat.