07 aprilie 2010

Forgotten hopes...

Vreti sa stiti de ce nu privesc eu in trecut? De teama sa nu raman blocata acolo.
Vreti sa stiti de ce nu privesc eu in viitor? De teama ca o sa uit de ceea ce sunt acum.
Vreti sa stiti de ce nu-mi place sa ma atasez de oameni, chiar daca faca asta dupa o zi petrecuta cu persoana respectiva? Pentru ca urasc sa fiu tot eu aia care cade.

Da da da da.

Sti ce e cel mai aiurea atunci cand iti promiti tie insuti ca nu te vei schimba? E aiurea atunci cand te schimbi si nu-ti dai seama. E aiurea atunci cand prin schimbarea ta, ranesti persoanele din jurul tau.
E aiurea cand iti pasa prea mult, cand pui prea mult suflet in persoane care in viitor se vor folosi de asta importiva ta.
E aiurea cand nu te uiti la binele tau, ci la al altora si ei sunt bine ma, ei sunt bine si eu nu!

M-am saturat sa nu-mi mai multumiti pentru zambete.
M-am saturat sa va fac sa zambiti.


Hai sa fugim,Eddy. Hai sa mergem sa tipam ca idiotii, sa ne pierdem vocea, sa ne imbatam cu lacrimi indeajuns incat sa fim binee! Hai sa mergem sa alergam, prietene, hai sa mergem sa simtim gustul sec de suflet inocent ranit. Hai sa mergem sa fim noi insine, amice. Sa fim doar pentru cateva ore. Haide... nu ma mai opreste nimic. Sunt hotarata, ma voi schimba. In favoarea mea de data asta.

Niciun comentariu: