Zilele trecute, ieri si azi. Dar maine, cine o sa fim?

Te-ai intrebat vreodata daca viata ta poate depinde de o secunda, de un gest, de un gand nestapanit?
Te-ai gandit ca ieri ai ocolit la milimetru moartea, sau ca azi, e ultima ta zi?

Pentru asta am incetat eu acum ceva timp sa-mi planific viitorul. Voi fi dezamagita in cazul in care nu-l voi putea implini. Sa-ti vezi toate visele spulberate in momentul impactului, sa te gandesti ca n-ai facut nimic...
Nu sunt pesimista, nu am fost niciodata si nu, nici nu voi fi vreodata.

M-ai ajutat mult cand ai fost sincer cu mine. M-ai ajutat si cand m-ai mintit. M-ai ajutat de fiecare data, tu, ca om, oricine ai fi, oricat de bine m-ai cunoaste.
Dar nu mai am nevoie de sinceritate, de minciuni... nu mai am nevoie de nimic. Am nevoie de mine, de sinceritatea fata de mine si fata de voi.

Si pot fi sincera. Am iubit, am inselat, am turnat galeti cu incredere in cap... am mintit, am fost si sincera, am ajutat, am oferit incredere, am si avut-o...

Si da da da. S-au intamplat multe in ultimul timp si mi-a ajuns.
Asa ca pana la vara, va fi timpul meu. Doar al meu.
Adica eu si cu mine. si-mi va fi bine.

Pentru ca prietenia a devenit un viciu... dar eu tot iubesc.