Si timpul sta sa moara...

Tacerea e de aur?Nu... Dar nici netul nu e nelimitat.

Asa ca iata-ma, dragul meu blog, inapoi la tine. De ce tocmai acum, de ce tocmai azi, de ce la ora asta, de ce in aceasta camera in acest pat, nu stiu. Un bun prieten mi-a zis o teorie acum ceva timp... cum ca fiecare lucru care se intampla in lume,in viata ta, are un rol in cursul vietii altui om. Era mai complex, poate altadata...
Dar totul e batut de vant.

Sunt multi oameni in lume care cred ca imposibilul e... ei bine e imposibil. Sunt altii care vor sa nu spuna niciodata, "niciodata" si altii carora putin le pasa.
"Sa incerci imposibilul".Da.
Mada mi-a scris pe o carte o chestie draguta de genul... " Nebunia inseamna sa faci acelasi lucru in mod repetat asteptandu-te la un alt rezultat" Da.
Da.Da.Da

Tot e scriu aici e nonsens, nu trebuie sa intelegi, trebuie sa simti.
Sa simti ca ai un rost in lumea asta, ca existi cu un scop. Trebuie sa ai un scop in viata, sa iti pese, sa lupti pentru acel ceva, sa fi mandru de tine. Sa ajungi pe la vreo 80 de ani si sa fi mandru ma, sa fi mandru de ceea ce ai facut! Sa sti ca ti-ai atins scopul sa sti ca ai lasat ceva in urma... Sa sti ca ai avut un rost, sa sti ca ai fost diferit. Si eu vreau sa fiu asa. Vreau ambitia si vointa ma, le vreau!

M-am saturat si de oameni ignoranti, multumiti cu putinul pe care nu-l au. Multumiti sa stea cu fata in calculator si cu sucul in mana. Oameni fara asteptari, oameni fara vise. Oameni simpli carora nu le pasa, care nu vor sa se complice, care se multumesc cu tot ceea ce nu pot avea...

M-am saturat si de mine pentru ca am uitat cum eram. Am uitat ce facea dragostea pentru ceva anume din mine. Am ajuns sa ma multumesc cu nimicuri care nu-mi plac, cu oameni falsi. Am ajuns sa ma pierd.
Si timpul sta sa moara pentru mine, pentru ca am reusit sa-l intrec, am reusit sa il ocup, am reusit sa fac tot ce nu puteam sa fac din el.
Timpul sta sa moara pentru ca organizarea lui era un viciu pentru mine. Si acum s-a dus...