09 februarie 2011

Inchisoarea in care's condamnat pentru ca-m omorat iubirea pas cu pas...

M-am lasat furata de vicii si de melodii false, de vise masete , m-am lasat dusa de nori si de mare, de tigari si de bere, de promisiuni si de monstrii, de prieteni si necunoscuti...Si asa m-am pierdut si eu...
Ma minuna orice priveliste, sufletul meu creea povesti si asa mi-am inceput era...
Am invatat sa gandesc nu numai cu mintea, ci si cu sufletul, iar sufletul mi-a fost furat...
Lumea e ipocrita, iar visele sunt manipulate de lume, asa dispar si visele...
Si te trezesti intr-o dimineata si realizezi unde esti si ce faci, ce esti si unde gresesti. Si sti ce vei face?Nimic...
Oamenii nu se mai pot schimba, iar daca ar face-o ar fi pura ipocrizie...
Speranta moare ultima , asta daca mai exista ceva care sa o tine in viata.
*Uuu, she's a little runaway!!*

E prea tarziu sa realizam, sau nu, e prea tarziu sa schimbam ceva, nu mai e loc de regrete sau de alte vise, nu mai e loc de un nou suflet pur. Locul e gol si atat.
Am furat din timp si nu am innapoiat decat secundele ramase, decizii luate fara sa gandesc inainte, amintiri uitate, ura, planuri, revederi si tot ce incercase el, timpul sa-mi fure, i-am dat eu...
Am primit si am oferit, am pierdut si am castigat, am iubit si am fost mintita, am existat si am disparut, am trait si o fac in continuare, mandra de ceea ce sunt.

Si nu ca ar avea vreun sens ceva din ceea ce am scris mai sus, pentru ca e o insiruire oarecare de cuvinte. Si nici nu-mi pasa.

*Vreau sa scap de mine
Oricum n-am inima , n-am suflet
Nu mai am ce sa pastrez*[ Vama ]

2 comentarii:

Mada spunea...

e c-am, daca vrei sa o iei asa, ca am: c-am.

Dream Of Mirrors spunea...

foarte putin dramatic postul tau Pimps :)